Şcoala MIHAI EMINESCU Ighiu

Articol preluat de la adresa www.crestinortodox.ro/Educatia_copiilor-29-24014.html

Educatia trebuie sa se faca la timp. Acest lucru este evidentiat si de principiile pedagogice contemporane. De aceea ne ingrijim de la o varsta tanara sa formam copilul, adica sa-l indrumam. Sfantul Ioan Gura de Aur spune: "Daca de la inceput si de la o varsta mica punem in acesta principii bune, nu sunt necesare dupa aceea multe eforturi, pentru ca obisnuinta va fi in viitor lege pentru copii". Mai mult foloseste imaginea pescarului de margaritare. "Spun ca margaritarele cand le scot din apa sunt ca picaturile de apa. Asadar, daca este priceput, pescarul de margaritare le ia, le pune in palma lui si dupa ce le misca si le intoarce corespunzator, le face perfect rotunde. Cand insa se intaresc nu poate sa le dea alta forma". Astfel trebuie sa fie cu instruirea copiilor. Se cere sa fie la varsta tanara, cand copilul este maleabil. Acelasi lucru il fac si pictorii. Cand culoarea este umeda pot sa picteze, in timp ce cand este uscata, atunci este ingreunata reprezentarea persoanei sau a lucrului.

Aceasta nu inseamna ca atunci cand a trecut varsta trebuie sa abdicam de la instruirea copiilor. Niciodata nu este tarziu pentru munca aceasta. Nu este de folos descurajarea. "Niciodata nu este, scrie acelasi sfant parinte, nici devreme, nici tarziu ca sa se intereseze cineva de mantuirea sufletului sau; acesta mai ales care spune ca nu are timp pentru aceasta filosofica cercetare sau spune ca a trecut deja timpul, seamana cu cel care spune ca nu a venit inca timpul sau este foarte tarziu pentru fericirea lui. Prin urmare aceasta cercetare poate sa fie si din tinerete, si de la batranete...

Educatia trebuie sa se faca cu discernamant si intelepciune. Sa se faca incet-incet la inceput pe baza asimilarii. "Nu invata (puii) noii nascuti zborul perfect intr-o singura zi, ci o data ii scoate afara numai atat cat este necesar sa-i scoata afara din cuib, alta data iarasi dupa ce s-au odihnit mai intai, ii invata sa zboare mai sus si astfel linistit si incet-incet ii conduce la inaltimea care trebuie" - Sfantul Ioan Gura de Aur. Acest pasaj arata ca instruirea nu este simplu predarea anumitor adevaruri, nici stradania atasamentului copiilor fata de mediul familial, ci prin discernamant si intelepciune desprindere a copiilor de dependenta parinteasca. Parintele are indatorirea sa invete copiii sa abordeze societatea cu toate problemele si lucrurile ei ciudate.

Toata educatia trebuie sa se faca cu dragoste, cu mila si cu veselie. Aici este vizibil si alt principiu al pedagogiei pe care il fixeaza pedagogii contemporani, adica principiul dragostei. O asa mare lucrare trebuie sa infloreasca in mediul dragostei si al afectiunii, chiar daca este necesar sa verifice pe copilul lui. "Cu mila parinteasca, cu vorba priceputa sa fie remediate greselile tinerilor". Accentueaza aceste doua puncte, adica mila si vorbirea priceputa. Si continua ca "este posibil sa dojeneasca cineva fara sa ofenseze... Trebuie asadar si aici sa fie armonizata dojana cu ingaduinta". Si aceasta dragoste nu este manifestata numai prin cuvinte, ci este dezvaluita si prin fapte. Este necesar copilul sa inteleaga ca tatal lui il iubeste. "Cand ii spunem toate acestea trebuie sa ii dam multe sarutari si sa-l imbratisam strans, ca sa ii aratam marea noastra dragoste pentru el".

Pentru ca omul nu este construit numai din suflet, ci si din trup. Si de aceea se cere sa fie exprimata dragostea psihosomatic. Mai ales la varsta mica, copilul are nevoie de aceasta tandrete, desigur fara sa fie pierduta virilitatea manifestarilor de dragoste.

Dragostea nu trebuie sa aiba numai elementul negarii, ci sa fie caracterizata si de pozitivitate. Nu sunt necesare numai interdictiile, ci se cere sa evidentiem si elementele pozitive. De exemplu, zice: "Ca sa abati ochii copilului de la privelistile indecente trebuie sa-i arati alte frumuseti precum cerul, soarele, stelele, florile pamantului, pasunile si frumoasele carti pictate. in aceste privelisti sa gaseasca multumire ochii lui si in multe altele frumoase si nevatamatoare".(Sfantul Ioan Gura de Aur)

Indrumatorul trebuie sa dispuna de talentul povestirii a diferite istorii. Copilul are o accentuata dispozitie sa asculte povesti din vechime si din epoca contemporana. Si daca indrumatorul nu are acest talent innascut, trebuie sa il cultive. Fiti atenti la acest cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur. "Insa cand este obosit, povesteste-i istorii consacrate (pentru ca sufletul de copil se bucura sa asculte povesti vechi) si in modul acesta sustrage-l de la copilarii, pentru ca educi un filosof si un atlet al lui Hristos si un cetatean al cerului. Incepe asadar povestirea cam in felul urmator". "Candva un tata avea doi copii... Dupa ce stai putin, mergi inainte. Povestirea trebuie sa fie placuta, incat sa desfete copilul si sa nu-l oboseasca... Continu-o cu vioiciune (in povestire sunt ceva lucruri de acest fel) fara sa adaugi povesti mincinoase, ci ramanand in adevarurile Sfintei Scripturi. Pentru copil sunt de ajuns acestea. Povestirea sa fie intr-o seara dupa cina. Acelasi lucru sa-l repete si mama lui. Si nu trebuie sa te opresti numai aici. Trebuie sa-l iei pe copilul tau de mana si sa-l conduci la Biserica si mai ales daca urmeaza sa-si reaminteasca acolo istoria pe care i-ai povestit-o..." In pasajul acesta sunt cuprinse multe principii pedagogice, dintre care: povestirea de istorii, principiul consolidarii, verificarea etc.

Este necesara stradania din partea noastra (a parintilor si indrumatorilor) ca sa instruim corect si sincer copilul, nu sa-i plasmuim o societate care nu corespunde realitatii. Suntem datori sa-i dezvaluim cele bune, dar si cele urate ale societatii. Sa ii spunem ca va intalni dificultati si greutati si ca trebuie sa rabde in acestea. Nu va intalni o lume frumoasa, plasmuita ingereste. Este necesar, prin urmare, realism.

In acelasi timp, sa-l pregateasca pedagogul incet-incet sa abordeze cu severitate si barbatie societatea, incat atunci cand se gaseste fata in fata cu diferite dificultati sa nu se piarda. "Copilul sa invete sa suporte umilintele si agresiunile nedrepte si sa nu ceara sa-l serveasca, ci numai el sa se serveasca de cele mai multe ori. Numai daca nu poate copilul sa se serveasca pe el insusi sa-l serveasca. Daca va vrea sa-si spele picioarele sa nu i le spele servitorul, ci numai el. Si hainele sa nu astepte sa i le dea altul. Si in baie cand este sa nu astepte sa-l serveasca altii, ci la toate numai el sa se serveasca. Acest lucru va contribui sa devina trupul lui robust si de asemenea smerit si iubit de catre toti". (Sfantul Ioan Gura de Aur)

In paralel recomanda ca daca pierde copilul un obiect pe care-l iubeste mult, sa nu se manie. In acelasi timp indeamna: "Sa nu alergi sa-i cumperi imediat cele pierdute, ca sa-l potolesti, ci daca vezi ca nu le cere, nici nu a avut pret pierderea lor, atunci sa recurgi la cumpararea celor pierdute". Acest pasaj este potrivit pentru cei care satisfac toate capriciile si toate cererile copiilor lor. Si continua mai departe Sfantul Ioan Gura de Aur: "Copilul nu trebuie sa aiba un caracter nici foarte moale, nici salbatic, ci sa aiba o gandire barbateasca si in acelasi timp ingaduinta. "

Pentru educatia copiilor este necesar mare discernamant din partea indrumatorului. Discernamantul consta in faptul de-a nu dezamagi copiii, dar si sa nu ii lasam necorectati prin incurajare. Precum medicul foloseste leacurile potrivite de fiecare data, astfel si indrumatorul, ca un medic, trebuie sa foloseasca leacurile vindecatoare potrivite. Sfantul Hrisostom invata ce trebuie sa facem cu functia psihica care se numeste suflu vital (thymos), adica afectivitatea sufletului. Stim ca la copii se dezvolta puternic thymos-ul. "Pe acesta (suflul vital) nu trebuie nici sa-l dezradacinam cu desavarsire din copil, nici sa-i ingaduim sa-l foloseasca oriunde fara discernamant. Trebuie sa instruim tinerii intr-un astfel de mod de la o varsta mica, incat atunci cand sunt nedreptatiti ei insisi, sa suporte si sa nu se infurie, iar cand vad pe altul ca este nedreptatit sa intervina cu curaj si sa-l sprijine cu mijloacele potrivite".

Prin forta psihica a suflului vital poate tanarul sa faca binele, sa atinga binele. De aceea este necesar sa folosim suflul vital in mod adecvat, incat sa iasa folositor pentru societate si el insusi. Cu intelepciunea care il caracterizeaza, Sfantul Ioan se exprima despre suflul vital: "Cand se manie sa reamintesti imperfectiunile lui; cand se indigneaza impotriva servitorului, sa-i spui ca si el face greseli si ca ar vrea sa-i suporte si lui ceilalti daca ar fi in locul servitorului".

Problema pedepselor, a mustrarilor, a verificarilor

Trebuie sa lasam copilul cu desavarsire liber sau este necesara o severitate distinctiva ? Acestei probleme trebuie sa-i fie dat un raspuns, pentru ca sunt auzite multe opinii. Multi parinti evita sa certe copilul pentru ca se tem sa nu devina complexat. Au caracterizat acest argument ca "mosieresc".

"Un psihiatru american a scris ca exista destule ratiuni pentru care parintii evita sa impuna o oarecare disciplina copiilor lor. Unii nu pot sa spuna nu copilului pentru ca nu pot sa spuna nu lor insisi. Unii mai mult cred ca atunci cand copiii lor se comporta ca animalele sunt "incantatori" sau "inteligenti". Altii abordeaza pe copiii lor cu desavarsire pasiv, pentru ca vor "sa aiba linistea lor, cu orice pret". Cand tatal vine acasa de la munca, vrea sa se linisteasca urmarind televiziunea, nu vrea sa fie deranjat cu abordarea inadmisibilei comportari a copiilor lui.

In realitate desigur indisciplinatul copil nu-i va lasa niciodata pe parintii lui sa se linisteasca. Parintii care amana cumintirea copilului, isi asigura dificultati pentru ei si pentru copiii lor. O casa in care nu exista interdictii, care nu are cerinte, care nu cere politete (buna crestere si conformare), care nu pune reguli statornice si limitari, este un spatiu care nu este sanatos, este un loc care creeaza probleme ineluctabile".

Pedagogia contemporana preconizeaza ca este necesar sa creasca copilul cu simtamantul ca are obligatii in casa. Incatusarile il fac capabil sa intre mai matur in societate. "Copilul caruia nu i-au fost impuse limitari este decisiv inselat, in ceea ce priveste realitatea vietii. Parintii tin acest copil intr-un incubator al unei lumi imaginare si cand va veni in contact cu lumea reala in care exista restrictii, va fi cu desavarsire nepregatit si incapabil sa-i faca fata".

Astfel se explica faptul ca au crescut sinuciderile in armata. Nu pot tinerii sa accepte restrictiile? Multi parinti justifica aceasta stare a lor, adica libertatea exagerata, cu ideea ca sunt prieteni cu copiii lor. Dar aceasta nu este absolut adevarat, "Parintele care spune copilului sau "sa nu ma privesti ca pe un tata. Eu vreau sa fiu prietenul tau" este el insusi un copil imatur, care abdica de la responsabilitatea lui parinteasca si creeaza copilului simtamantul nesigurantei care va ajunge pana la panica. Copiii vor gasi ocazii in viata lor sa dobandeasca prieteni, este indoielnic insa daca vor gasi pe vreun alt tata, cand nici tatal trupesc al lor nu vrea sa fie tatal lor si le cere sa nu astepte nimic mai mult de la el decat ceea ce ar astepta de la un oarecare prieten".

Asupra problemei restrictiilor, a mustrarilor spune multe lucruri Sfantul Hrisostom. Pe tatal acela care face toate hatarurile copilului sau il numeste tradator. "Sarmane tradator ! Pentru ca numai tata nu pot sa-l numesc pe unul de acest fel; cu cat mai bine ar fi pentru tine, intristandu-ti copilul pentru putin timp sa il faci sanatos pentru totdeauna, decat sa faci aceasta scurta multumire temelia unei neintrerupte mahniri". In alt pasaj, pe tatii care nu arata severitate copiilor lor ii numeste ucigasi de copii. Spune intre altele. Deoarece anumiti tati "nu vor nici sa bata, nici sa certe, nici sa intristeze pe copiii lor pentru viata lor dezordonata si nelegiuita, i-au vazut de multe ori ca sunt arestati, fiindca au cazut in mari crime, ca sunt condusi la tribunal si ca sunt decapitati de calai. Si cand tu nu pedepsesti pe fiul tau, cand tu nu-l inteleptesti, ci te amesteci tu insuti cu oameni marsavi si stricati si impartasesti rautatea lor, atunci legile publice intervin si impun pedeapsa in fata tuturor. Si nu este numai o nenorocire, este si mare rusine pentru acest tata, pentru ca il arata cu degetul toti dupa moartea copilului sau si il constrang sa nu se mai arate in public... Copiii pe care nu-i pedepsesc parintii lor ii pedepsesc legile statului".

Pedepsele nu trebuie sa fie exagerate. Nu preconizeaza Sfantul Hrisostom o continua politienizare a copiilor. Modurile de pedeapsa exemplara sunt multe. Crede oricine ca sfantul explicand chestiunea aceasta traieste in epoca noastra. "Pune lege la timp copilului sa nu insulte pe nimeni, nici sa barfeasca, nici sa injure, ci sa fie impaciuitor. Iar daca vezi ca incalca aceasta lege, sa-l pedepsesti, uneori certandu-l cu privirea aspra, alteori spunandu-i eu amare si dispretuitoare cuvinte si alteori cu vorbe bune si cu promisiuni. Nu in mod obisnuit batai, pentru ca se va obisnui cu acest fel de pedagogie. Bataile continue il vor face sa le deprinda si sa nu le ia in calcul. Si atunci metoda aceasta va aduce rezultate opuse.

Copilul trebuie sa se teama totdeauna de bat, ca sa nu manance bataie". Amenintarea atunci numai reuseste cand copilul crede ca va fi infaptuita. Deoarece copilul care a facut greseala intelege ca il ameninti fara sa il pedepsesti, nu-i va pasa.

Nu uita Sfantul Hrisostom sa prezinte respectul pe care trebuie sa-l nutreasca copiii fata de parintii lor. Aici am spus multe despre indatoririle parintilor fata de copii. Dar indatoriri corespunzatoare au si copiii fata de parinti. Insa nu ne vom ocupa mai mult cu acest subiect, pentru ca poate sa fie pretext pentru un alt studiu.

Subiectul pe care l-am expus astazi este destul de mare, interesant si cu multe laturi. Nu socotesc ca l-am epuizat. Exista si alte laturi pe care le-am atins superficial sau care au fost omise cu desavarsire. Totusi, cred ca a fost clar ca Sfintii Parinti vad regalist subiectul educatiei copiilor si ofera hrana sigura si solida. Noua ne ramane sa adoptam aceasta invatatura a Bisericii care ieste exprimata prin sfintii ei si aici concret prin Sfantul Ioan Hrisostomul si sa urmarim s-o aplicam in practica.

Pentru ca noi toti dorim sa ne devina copiii buni cetateni ai societatii, dar in principal buni cetateni ai Imparatiei Cerurilor.

Familia trebuie sa fie anticamera imparatiei lui Dumnezeu, Raiul sa preexiste in casa, ca si in Biserica.

Mitropolit Hierotheos Vlachos