(scurta istorie a comunei IGHIU intre secolele XIII-XVIII Sursa - pagina primăriei Ighiu)
Istoricul Iczkovits Emma sustine ca Ighiul exista deja ca asezare inca din secolul X-XI perioada in care a fost populat de tribul Gyula, din Ardeal. Toponimul "IGEN" provenit din cuvantul "igény" - prietenie, a supravietuit chiar si peste perioada germana, secolele XIII-XV, cand colonistii sasi s-au stabilit aici.
La inceputul secolului al XIII-lea, mai precis in 1206, populatia saseasca din Cricau, Ighiu (din comitatul Alba) si Romosz (din comitatul Hunedoara) sub titulatura "primi hospites regni" au primit privilegii semnificative din partea regelui maghiar Andrei II. Conform actului regele i-a scutit pe hospes-ii din Cricau, Ighiu si Romosz de obligatia de al gazdui si ospata pe voievod si de la plata unor taxe pe care in alte situatii sasii erau obligati sa le plateasca. De asemenea, aceste asezari au fost scutite de la indatorirea granicereasca, fiind obligati sa participe la lupte doar in cazul in care vor fi condusi de insusi regele in persoana. Privilegiile si libertatile sasilor au fost din nou crescute pe parcursul secolului al XIII-lea. Colonistii din Ighiu au primit in 1266 din partea regelui Stefan, pamantul neutilizat din zona Gyomorod, care pana atunci apartinu-se cetatii Alba Iulia.
Locuitorii germani ai Ighiului sa bucurau de statutul de tarani liberi si erau pusi sub jurisdictia cetatii Kecskés, iar satele aveau si ele statutul de sate regesti libere.
In 1337, un act administrativ mentiona ca Ighiul numara 257 de gospodarii, ceea ce insemna aproximativ 850 de locuitori.
In 1403, Ighiul intra sub jurisdictia Episcopiei Ardealului, iar locuitorii sai germani isi pierd drepturile de "hospes" si statutul de tarani liberi. In secolul XV, are loc o maghiarizare intensa a populatiei sasesti si romanesti din zona. Schimbarile acestea s-au reflectat negativ in dezvoltarea economica a Ighiului si a localitatilor invecinate. Ighiul insusi oscila intre satutul de sat si cel de oppidum. In 1570, indocumente era mentionat ca targ.
Secolele XVI, XVII si XVIII au adus multe episoade triste in viata locuitorilor Ighiului.
• In timpul razboiului de 15 ani, localitatea a fost pustiita. Locuitorii s-au refugiat pe inaltimile de pe Piatra Craivii, dar ostenii lui Basta i-au urmarit si i-au aruncat in prapastie.
In 1658, tatarii ataca Ighiul si il ard din temelii.
In 1669, targul a fost desfiintat pentru ca afecta popularitatea targului din Alba Iulia.
• In 1738 o epidemie de pesta a omorat 152 de oameni. In numai 100 de ani, raboaiele, invaziile pagane si bolile au imputinat populatia de trei ori.
Din punct de vedere economic a fost un targ agrar - populatia ocupandu-se predominant cu cresterea animalelor si cu lucrarea viilor, inca de prin secolul al XVIII-lea putandu-se mandrii cu vinuri alese.